Cine are dreptate?
Am în minte o povestire a cărei autor nu știu cine este, dar eu am auzit-o de la mama. Personajele: doi oameni suparăți unul pe celălalt, un împărat ( înțelept - cel putin aparent) și un însoțitor al împăratului. Vine primul supărat la judecată şi își (re)varsă tot necazul: cum că a fost tratat necuviincios, că el nu a greșit cu ABSOLUT nimic, iar semenul său este cea mai respingătoare ființă în viaţă etc. Împăratul îl ascultă, meditează preț de câteva secunde, îl privește apoi în ochi și proclamă verdictul: să știi ca ai dreptate! Evident, omul nostru tresaltă (la figurat, dar mai ales la propriu) merge acasă fericit, împlinit. Când ai dreptate, are și viața sens. Nu trece multă vreme, când la împărat se înfățișează al doilea supărat. Deschide omul fermoarul gurii și începe: cum că etc., adversarul este cea mai respingătoare ființă în viață, că el personal nu a greșit cu absolut NIMIC și totuși a fost tratat necuviincios (am impresia ca nu demult am auzit o descriere asemănăt...