Avortul: pentru sau împotriva conștiinței creștine?
de Eduart Tilihoi
Iată o
întrebare cu implicații morale și etice de cea mai mare importanță!
După o scurtă incursiune în subiectul întreruperii
sarcinii sau a avortului descoperim că acesta reprezintă o cauză principală a
morții, durerii și a unei conștiințe încărcate de remușcări. Oricât de
emancipați și de știutori ne-am crede, societatea modernă se confruntă din plin
cu acest flagel ce decimează anual milioane de vieți.
Nici societățile dinaintea noastră nu stăteau mai
bine. Avorturile induse de substanțe chimice erau întâlnite în Asiria, Egipt,
Grecia și Roma.
Euripides indică faptul că femeile practicau avortul
încă de pe timpul războaielor Troiene (Kapparis, Abortion, 7).
Un studiu recent arată că peste 2% dintre femeile
ajunse la vârsta de reproducere obțin în fiecare an un avort, iar o pătrime dintre
sarcini (excluse fiind pierderile involuntare de sarcină) au fost avortate.
Ratele avorturilor înregistrate per 1000 de femei ajunse
la vârsta de reproducere, în țările cu legi liberale, arată astfel:
SUA – (22)
Finlanda (21)
Norvegia și Suedia (20)
Cehoslovacia (26)
Cuba (71)
Bulgaria (65)
Ungaria (42)
Anglia (11)
Canada (10)
Scoția (8)
Într-un articol semnat de Titus Bălan și postat pe
22 martie 2018 pe pagina de internet www.banatulazi.ro, se arată că, din punct
de vedere statistic, România este țara cu cel mai ridicat număr de avorturi din
Europa de Est (78 din 1000), iar
numărul avorturilor a depășit numărul populației actuale în viață. Din 1958 până în 2008, în România au fost avortați 22.178.906 copii.
Citind aceste rapoarte este greu, dacă nu imposibil,
să nu fii sensibilizat. De fapt, ceea ce citim este revoltător și foarte greu
de acceptat. Societatea de astăzi se confruntă cu o criză de identitate și
totul pleacă de la înțelegerea greșită a sexualității. Suntem bombardați de pornografie,
iar mediile induc ideea că aceasta este
ceva normal. Din păcate, tinerii sunt primii care cad în această capcană.
În același articol, Titus Bălan prezintă că, la ora
actuală, România are una dintre cele mai mari rate a avorturilor și a
mortalității materne din UE – 480 avorturi la 1000 nașteri, conform
Organizației Mondiale a Sănătății, 2012, și este printre țările din UE cu cel
mai mare număr de adolescente care rămân însărcinate. Mai mult de jumătate
dintre adolescente (12-19 ani) își întrerup sarcina.
Sfânta Scriptură accentuează în nenumărate rânduri
sacralitatea căsătoriei și a vieții. Dumnezeu este Cel care a instituit-o pe
prima și a creat-o pe cea de-a doua. Pentru a evita repercusiunile nedorite,
noi nu ar trebui să violăm niciuna dintre aceste două valori.
Chiar dacă Biblia nu vorbește explicit despre
întreruperea sarcinii înainte de termen, citind-o, putem găsi principii care să
ne ajute să ne formăm o înțelegere corectă cu privire la sacralitatea vieții.
Un prim pasaj în legătură cu acest subiect îl găsim
în Exodul 1:15-22, moment în care Faraon poruncește moașelor evreilor să omoare
copiii de parte bărbătească, însă acestea au refuzat să ducă la îndeplinire
porunca.
Al doilea pasaj se găsește în cartea profetului
Ieremia la capitolul 20:17-18 și de
fapt este o nemulțumire personală cu privire la situația deplorabilă în care se
afla. Își plânge asemenea lui Iov existența și și-ar fi dorit mai degrabă
moartea înainte să se fi născut.
„De ce n-am fost* omorât în
pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veşnic
însărcinată cu mine? Pentru ce am ieşit* din pântecele mamei ca să
văd** numai suferinţă şi durere şi să-mi isprăvesc zilele în
ruşine?”
Un alt
text care ar putea fi asociat moartea unui făt nenăscut se găsește în legea
mozaică din Exod 21:22-23:
„Dacă
se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască
(copilul*) înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă*
pusă de bărbatul femeii şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar
dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă…”
Din textul ebraic înțelegem că cel afectat poate fi
fătul sau femeia, însă Septuaginta se referă în mod clar că este vorba despre
făt. Chiar dacă acest text nu se referă explicit la avortarea intenționată,
folosirea termenului „copil” în contextul lezării unui copil nenăscut asociază
pedeapsa cu lezarea unui copil nenăscut.
Afirmația Psalmistului ”Tu mi-ai întocmit rărunchii,
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele”(Ps 139:13) pare să clarifice subiectul
cu privire la avort, categorisindu-l ca inacceptabil. Din moment ce ființele
umane sunt concepute după „chipul si asemănarea lui Dumnezeu” (Geneza 1:27),
iar psalmistul afirmă că Dumnezeu plăsmuiește fiecare copil nenăscut (Ps.
139:13), mai mulți eticieni găsesc ideea avortului contrară Bibliei și a
planului lui Dumnezeu.
Totodată, Biblia ne reamintește că ne aflăm în
contextul unei lumi căzute în păcat, iar experiențele prin care poate trece
cineva pot diferi. Dumnezeu a creat sexul pentru cuplurile căsătorite.
Celelalte ipostaze vor aduce multă durere și chin sufletesc celor implicați.
Idealul biblic este ca sarcinile să fie duse la
termen și niciodată încheiate înainte prin intervenție externă. Dumnezeu
dorește să se nască copiii. Relațiile sexuale recomandate de Biblie sunt între
un bărbat și o femeie în cadrul căsătoriei.
Dincolo de toate aceste argumente, fiecare individ
în parte este înzestrat cu judecată și trebuie să o exercite în temere de
Dumnezeu ținând cont de principiile Bibliei.
Ca o concluzie, textul Scripturii ne aduce mai
aproape de răspunsul dătător de pace sufletească prin cuvintele Mântuitorului: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi
nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a* unora ca ei.” (Luca
18:16)
Comentarii
Trimiteți un comentariu