Cazul Halloween şi tragedia bucureşteană

Care este lecţia?

Totul era ca un coșmar. Mergeau, urlau, se târau. …pompierul avea o tânără de 18 ani, arsă pe 98% din corp, mă implora cu lacrimi de erou: „Ia-o mai repede din brațele mele. Doamne, cât de tânără e! Salveaz-o! Am și eu o fată acasă!”.

http://www.cuvantulortodox.ro/recomandari/2015/10/30/tragedie-club-colectiv-noaptea-halloween-concert-rock-zeci-de-morti-explozie-goodbye-to-gravity/

Intervine chestiunea de a fi sau nu informat, iar dacă se întâmplă să fii informat, se pune întrebarea: ceea ce ştii este, sau nu este corect? Când adresez această întrebare nu mă refer în primul rând la tragedia cauzată de incendiu, ci doresc să abordez altă latură a lucrurilor.

Probabil că un anumit procent dintre adolescenţii şi tinerii prezenţi în club erau/sunt atei; alţii – dezinteresaţi în ale spiritualului; mă gândesc totuşi că măcar câţiva au fost/sunt creştini. Şi când fac referire la victimele implicate, trebuie să includ şi familiile lor, deoarece alegerea de a fi acolo, este, măcar în parte, rezultatul unei educaţii sau îngăduinţe moştenite din familie. Pentru această ultimă categorie, cea a creştinilor, scriu acest articol. Nu scriu pentru creştinii prezenţi acolo, nu, şansele ca măcar unul dintre ei să mă citească sunt aproape zero, ci scriu pentru creştinii care, din întâmplare, nu au fost prezenţi în acel club, ci în altele, şi pentru cei care, de acasă, din cimitir sau de la biserică serbează această ocazie specială. Aşadar:

Halloween este o sărbătoare creştină, termenul derivând din englezescul All Hallows' Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje… În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, care celebrează toți sfinții.

Imaginile de Halloween provin din multiple surse, inclusiv din obiceiurile naționale, operele literare de ficțiune gotică și horror, și din filmele horror clasice. Costumele de Halloween sunt tradițional modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli. (am folosit wikipedia, fiind o sursă uşor accesibilă şi verificabilă).

Eşti creştin din întâmplare, pentru că aşa te-ai născut? Greşit! Te declari creştin doar pentru că aşa te-a învăţat la biserică? Foarte greşit! Iar a doua situaţie este foarte greşită pentru că nu o anumită religie defineşte creştinismul, ci creştinismul trebuie să definească religia.

Indiferent de vârsta pe care o ai, trebuie să ştii de ce crezi sau nu crezi ceva. Iar pentru noi, creştinii, e atât de simplu! De ce este simplu? Pentru că avem o carte de căpătâi: Biblia. Şi atunci, mai ales de la o anumită vârstă, nu trebuie să mergem la părinţi, preoţi, pastori, mănăstiri şi biserici pentru a ne spune ce avem de făcut. Noi luăm frumos Biblia, o citim şi recitim cap-coadă, iar dacă Biblia ne trimite la biserică, mergem la biserică, dacă nu, stăm acasă şi ne găsim altă ocupaţie. Dacă Biblia ne sfătuieşte să sărbătorim Halloween-ul, cu tot dragul! 

Suntem, sau nu suntem creştini?

Nu trebuie să insistăm prea mult asupra tragediei din Bucureşti. Totul e atât de trist! Mame şi taţi fără copii, fraţi speriaţi că sora mai mare a murit, bunici amărâţi, salvatori înspăimântaţi, durere fizică greu de imaginat. A fost declarat cel mai grav eveniment din regiunea capitalei. Mai putem da timpul înapoi? Ne ajută la ceva să intrăm în detalii inutile?

Mulţi adresează întrebarea Unde a fost Dumnezeu? (Evident, în contextul unei sărbători creştine, întrebare este justificată). Părerea mea este că nici Dumnezeu, nici diavolul nu erau prezenţi acolo. Aşa simt eu: în noaptea aceea, au avut  alte treburi mai importante de făcut. (Totuşi, să fii avut ceva delegaţi trimişi? Nici asta nu ştiu. Tind să cred că cel puţin delegaţi ai luminii nu erau prezenţi, fiindcă altfel, îngerii păzitori ar fi fost mai activi. Incendiul s-a provocat pur şi simplu într-un loc în care se întâmpla să fie oameni). Bineînţeles, asta e doar o părere personală de (ne)băgat în seamă.

Oricine poate să moară oricând, dar nu oriunde - aceasta nu mai este o părere personală, ci un fapt real. (De exemplu, eu nu prea am cum să mor în următoarea săptămână pe lună, fiindcă nu mi-am pus în plan să o vizitez).

Chiar dacă un anumit accident ca cel discutat se întâmplă exclusiv dintr-o greşeală tehnică şi provoacă victime, dacă suntem sinceri cu noi înşine, parcă nu ne este indiferent cum ne-a murit cineva drag: având sufletul împăcat - în lupta cu vreo boală necruţătoare, într-un accident stupid de alpinism, în timpul unui turneu al campionilor, sau… într-un club. Durerea e mare oricum. Dar totuşi, într-un mod interesant, creştinul asociază moartea cu viaţa de apoi. Şi fără să îşi explice de ce, parcă îl interesează ce anume făcea băiatul lui în ultima clipă a vieţii? Parcă nu îi este atât de strânsă inima atunci când dragul lui copil moare nevinovat într-un accident de maşină, ca atunci când accidentul se întâmplă din cauza lui… căci s-a urcat beat la volan pentru a mia oară. Oare de ce?

Contează atât de mult unde murim şi mai ales ce credem în momentul morţii?

Să citim încă o dată descrierea de mai sus cu privire la Halloween (plus alte resurse istorice la alegere)!

…cu mintea detaşată de orice influenţă religioasă sau familială şi având ca bază exclusiv Cartea noastră de căpătâi, să căutăm ce legătură există între elemente precum vrăjitori, mumii, ficţiune gotică, filme horror, monştrii, fantome, diavoli şi noi, creştinii.

Căci dacă Biblia aşa ne învaţă, va trebui să cinstim în continuare această sărbătoare.

Iar la anul, cu inimile pline de emoţie, împodobiţi cu măşti şi dovlecei,  ne vom da întâlnire oriunde, fiindcă în caz de incendiu, uragan sau cutremur, suntem pregătiţi pentru...viaţa de apoi.